Toți suntem într-un fel sau altul influențați de ceilalți oameni din jurul nostru, dar cei mai ușor de influențat sunt copiii, de aceea familia (în special părinții), are rolul cel mai important în prezentarea de modele pozitive demne de urmat.
Copilul imită comportamentele părinților, indiferent de natura lor (modul în care face sport, felul în care mănâncă, cum reacționează la stres) și în funcție de răsplata pe care o primește (râsete, laude, observații) continuă sau nu acele comportamente. Unul dintre aspectele foarte importante în care copilul imită părintele este reprezentat de participarea la activități sportive. Modul în care copilul este implicat în sport depinde in mare măsură de cultura în care crește copilul, în Europa promovându-se prin sport cooperarea, competiția, dorința de realizare și de a câștiga.
Prin intermediul sportului copiii își dezvoltă aptitudinile sociale și valorile (relaționarea cu alte persoane, respectarea colegilor, acceptarea competiției, fair-play) care la rândul lor vor forma trăsături pozitive de caracter (copii respectuoși, harnici, punctuali, deschiși, onești, curajoși, disciplinați, perseverenți, etc). Copiii care se implică în activitățile sportive achiziționează abilități de comunicare și de luarea a deciziilor foarte bune. Totuși sportul nu presupune doar aspecte pozitive, deoarece cei care pierd multe meciuri sau ajung ultimii la competițiile individuale nu învață din sport decât că viața este dură și că ei sunt niște ratați.
Ceea ce ne determină să ne implicăm în activitățile sportive este atât motivația internă (dorința de distracție, senzație și acțiune, precum și posibilitatea de a ne demonstra abilitățile dar și de a le perfecționa) cât și cea externă (trofee și premii, mândrie și statut).
Patru motive sunt considerate importante în ceea ce privește implicarea în activitățile sportive: starea fizică de bine, starea psihologică de bine, îmbunătățirea performanțelor și realizarea pozitivă (statut și îndeplinirea provocărilor). Vârsta și sexul afectează, de asemenea, motivația de implicare în activități cu caracter sportiv, persoanele în vârstă fiind în special motivate de obținerea stării de bine psihologic față de cele mai tinere, iar bărbații sunt mult mai motivați de realizarea pozitivă decât femeile. Și copiii au motive diferite în funcție de vârstă și sex pentru care se implică în sport; astfel între 11 și 15 ani primează factorii intrinseci (distracție, senzație, acțiune) în fața celor extrinseci (trofee, statut, etc). Fetele, față de băieți, sunt motivate de nevoia spiritului de echipă și de realizare.
Participarea la activități sportive, indiferent de nivel, generează persoanei respective conștiința abilităților și a experienței în sportul respectiv dar și conștiința dezvoltării atât a abilităților existente cât și a altora noi. Fiecare sport presupune abilități specifice, care se dezvolta pe baza celor fizice generale, pe care fiecare individ le deține (mersul, echilibrul, viteză, forță). Abilitățile reprezintă atributele fizice cu care ne naștem care ne determină potențialul pentru un anumit tip de sport, de aceea este bine să ne cunoaștem cât mai bine pentru a ne putea alege sportul adecvat.
În dezvoltarea unei atitudini pro-sport, părinților le revine rolul central, deoarece mediul pe care îl oferă copiiilor îi influențează mult mai mult decât moștenirea genetică. Percepția lor cu privire la performanțele copiilor le influențează rezultatele, astfel că criticile la adresa rezultatelor precum și comparațiile, în loc să îi motiveze pe copii cum cred părinții îi demotivează și le scade încrederea în posibilitățile lor precum și stima de sine. În schimb, lăudându-l pentru rezultate sau pentru efortul pe care l-a depus în obținerea rezultatelor reprezintă o bază solidă care îl determină săcontinue și să exerseze mai mult.
Prin practicarea sportului copii sunt antrenați nu doar fizic ci și psihic ei dezvoltându-și astfel abilitățile de a alege, de a lua decizii și nu în ultimul rând valoarea unui stil de viață activ. Copiii implicați în activități sportive sunt mult mai motivați în activitățile școlare, mai vigilenți și obțin mai multe sccese față de copiii care nu sunt activi fizic. În perioada grădiniței și a ciclului primar copiii își dezvoltă mult mai bine ailitățile motorii și de gândire, iar pe măsură ce cresc și ajung la gimnaziu și la liceu practicarea exercițiilor fizice susțin dezvoltarea unui concept de sine pozitiv precum și o mai bună gestionare a provocărilor intelectuale, sociale și emoționale. Pe parcursul anilor de școală educația fizică de calitate ajută la promovarea, la favorizarea competențelor sociale (de cooperare și de rezolvare a problemelor).
Părinții trebie să fie atenți în diferențele pe care le fac uneori între fete și băieți, în ceea ce privește implicarea în activitățile sportive fetele fiind de multe ori răsplătite dacă sunt cuminți, supuse, pasive, dependente și ”nu se murdăresc”. În schimb băieții sunt apreciați dacă aleargă după minge, cad se lovesc și o iau de la capăt, dacă merg cu bicicleta cu viteză, se cațără etc. Nu întotdeauna se întâmplă la fel dar tragem un semnal de alarmă părinților de fetițe care le duc în parc ca pe păpuși și nu au voie să facă mai nimic care să le știrbească din strălucire și tot ei sunt supărați dacă ele se plictisesc și vor în altă parte sau acasă.
Psiholog
Mirela Samfira
Related posts:
Multumim pentru articol, care este foarte bine documentat. As vrea sa insist asupra unui aspect si anume necesitatea ca parintii sa-si incurajeze copiii permanent. Ca instructor sportiv ma lovesc deseori de aceasta problema si anume unii parinti, in dorinta obtinerii unor rezultate rapide isi CRITICA fara discernamant copiii cu efecte negative devastatoare. Copilul are cea mai mare incredere in parintii lui si daca un parinte ii spune ca nu e bun, de fapt il programeaza sa fie un pierzator. La scoala din Dumbravita anul trecut mi-a venit un copil de mana cu mama lui la cercul de sah. Saraca femeie a zis ca vrea sa incerce si la mine pentru ca ceilalti instructori i-au spus ca ar trebui sa-l duca mai intai la psiholog. Dupa un an de sah acest copil bate usor copii mai mari ca el, castiga permanent medalii la concursuri si, desi la inceput a avut ceva probleme de disciplina, acum este un copil cuminte, la locul lui si sper eu ca si rezultatele la invatatura sa creasca permanent. Acesta este un caz fericit pentru ca am avut o colaborare exceptionala cu parintii care au crezut permanent in copilul lor si l-au incurajat. Intr-un alt comentariu spuneam de asemenea despre efectele negative ale criticii si de fapt explica comportamentul meu vis-a-vis de administratia comunei, atitudinea mea fiind una pozitiva, optimista pentru ca gandurile noastre exprimate prin intermediul comentariilor se transforma in lucruri, in fapte. Daca gandim negativ rezultatele vor fi negative, gandim pozitiv rezultatele vor fi pozitive. O lectie extraordinara ne-a oferit-o doamna Diana Goldis. Felul cum a inteles sa relationeze cu primaria este un exemplu de implicare in viata comunitatii. Gandind pozitiv a reusit sa-si atraga de partea domniei sale adepti care au sustinut-o si sunt sigur ca problema isi va gasi rezolvare. Ceva imi spune ca si problema curentului electric se va rezolva cat mai curand. Si in final imi permit sa mai adaug unul din binefacerile practicarii sportului de la varste mici. Invata sa stie sa piarda. E una din calitatile unui om adevarat.